Pe sora mea o chemă Sînziana, Sînziana Ionescu. E ziaristă la Adevărul și, de o perioadă, realizează emisiuni la Dobrogea TV. Trebuie să recunosc că eu i-am ales numele, inspirat de poveștile cu Feți-Frumoși, Zmei și Zâne. De altfel, în basmele noastre, personajele Sînziana-Cosînzeana sunt la fel de importante ca, să zicem, funcțiile SINus-COSinus în Trigonometrie. Tot eu i-am arătat drumul din mahalaua noastră (astăzi, demolată) spre Școala generală nr 28. Eram în clasa a VIII-a, iar ea, boboc la litere, în clasa întâi. În anii 80, când încă era elevă, poetul Adrian Păunescu a remarcat-o și i-a menționat rândurile despre spectacolele Cenaclului de pe litoral, în paginile revistei Flacăra.
A intrat în presă la ziarul CUGET LIBER, după ‘90. A avut-o ca mentor pe distinsa ziaristă și scriitoare Aurelia Lăpușan, formatoare de tinere condeie. A fost redactor-șef la CUGET, a trecut la GÂNDUL, apoi la ADEVĂRUL O perioadă a coordonat ADEVĂRUL de CONSTANȚA, un interesant cotidian de seară. Dar cum, în orașul nostru, tot ce era bun trebuia distrus, aceeași soartă a avut-o și Adevărul de Constanța.
Cu ani în urmă, cei ce ne cunoșteau, știau că e sora mea mai mică. Cu timpul, raporturile s-au inversat. Astăzi, când mă prezint, de multe ori spun doar: „Sunt fratele Sînzianei de la ADEVĂRUL”. Situația, aparent paradoxală, nu mă deranjează. Dimpotrivă, dacă e posibil, aș opri timpul pentru mine o perioadă. Astfel, i-aș lăsa posibilitatea să mă ajungă, ba chiar să mă depășească, și ca vârstă, nu numai ca notorietate. La mulți ani de Sînziene, Sînziana!